Diagnosticul prenatal non-invaziv
Diagnosticul prenatal actual de aneuploidiilor și al bolilor monogenice necesită o probă fetală recoltată prin amniocenteză, prelevare de vilozități coriale (CVS) sau cordocenteză. Deoarece aceste proceduri invazive prezintă un risc de avort spontan, diagnosticul prenatal neinvaziv este un domeniu cercetat activ în medicina prenatală.
- O abordare potențial neinvazivă utilizează celulele fetale din circulația maternă ca sursă de ADN fetal.
- O altă abordare este analiza ADN-ului fetal liber (ffDNA) în plasma sau serul matern (NIPT/NIPS).
- A treia abordare este utilizarea ARN-ului placentar.
Principalul avantaj al utilizării celulelor fetale în sângele matern este că acestea oferă o sursă pură a întregului genom fetal. Prin urmare, includerea oricărui material genetic matern poate fi evitată. Cu toate acestea, problemele majore sunt numărul limitat de celule fetale circulante și absența unui sistem de detecție fiabil care ar putea evita confuzia cu celule materne similare. Deoarece doar un număr mic de celule fetale circulă în sângele matern, sunt necesare proceduri de îmbogățire a celulelor și de a permite analiza unei singure celule cu sensibilitate ridicată. Recent, au fost dezvoltate metode de separare, inclusiv o metodă bazată pe lectină și analiza automată a imaginilor, care au îmbunătățit sensibilitatea analizei genetice (actualmente aceste abordări au fost abandonate în favoarea ADN ului fetal liber din sângele matern).
Prezența raportată a ADN-ului fetal liber în serul matern a deschis oportunități interesante. ADN-ul fetal liber reprezintă doar 3-5% din totalul ADN-ului circulant din plasma maternă. Acesta nu este un factor limitativ pentru tehnicile de genetică moleculară foarte sensibile. Sexul fetal în boala legată de sex și determinarea statusului RhD fetal în sarcinile care implică femei gravide RhD negative, pot fi acum determinate în mod fiabil prin analiza plasmei materne folosind strategii PCR pe ADN-ul fetal liber. Această abordare a fost, de asemenea, utilizată pentru detectarea mutațiilor pe care fătul le-ar fi moștenit de la tată, dar care nu sunt prezente la mama acestuia (de exemplu, beta talasemie când mama și tatăl poartă mutații diferite). Detectarea bolii genetice moștenite materne, a bolilor monogenice și a aneuploidiilor este încă limitată și dificilă folosind această abordare, deoarece aceste analize implică modificări genetice fetale care diferă doar puțin de genomul matern.
Cu toate acestea, metoda s-a dovedit extrem de sensibilă ca și test de screening (nu diagnostic), în special pentru sindromul Down - NIPT/NIPS, Non Invasive Prenatal Testing/Screening
O alternativă promițătoare la ADN-ul liber este oferită de prezența ARN-ului fetal fără celule derivate din placenta. Principalul avantaj al ARN-ului liber față de ADN-ul liber este că este posibil să se selecteze specii de ARN specifice placentare care nu sunt exprimate de niciun țesut matern.
Această zonă are un mare potențial și se estimează că diagnosticul prenatal neinvaziv va fi utilizat pentru a diagnostica o gamă completă de tulburări cromozomiale și genetice.