Screeningul in medicina, reprezinta o strategie / conduita utilizata pentrua a depista persoanele cu o anumita afectiune (de exemplu sindromul Down; etc) intr-o populatie aleasa (de exemplu femeile gravide la o varsta de sarcina cuprinsa intre 11-13 saptamani) care nu prezinta nici un simptom sau semn de boala.
Spre deosebire de conduita medicala obisnuita – care trateaza persoane bolnave (cu semne si simptome de boala), screeningul este adresat populatiei fara nici o afectare clinica (persoane cvasi sanatoase).
Practic se indentifica in cadrul populatie analizate indivizii care prezinta riscul de a avea o anumita afectiune .
Astfel in medicina exista difrerite tipuri de screening-uri: pentru sindrom Down, pentru preeclampsie, pentru diabet gestational, pentru cancerul de col uterin, pentru cancerul de prostata, etc.

• Scopul screeningului este de a face posibila identificarea precoce a unei afectiuni. In cazul nostru, de a identifica cat mai precoce o afectiune fetala sau materna care poate influenta viitorul sarcinii/copilului. Cu alte cuvinte cu cat mai repede cu atat mai bine.
• Odata identificate persoanele cu risc crescut pentru a afectiunea respectiva urmeaza: fie efectuarea unor teste diagnostice specifice (de exeplu CVS/amniocenteza pentru diagnosticul anomaliilor cromozomiale, sindromul Down), fie o monitorizare specifica si atenta (la intervale scurte de timp) in scopul identificarii semnelor si simptomelor de boala (preeclampsie-hipertensiunea indusa de sarcina, afectarea fetala cu riscul mortii fetale intrauterine, etc.)

Pe langa aceste avantaje ale screeningului exista si deficiente (nu toate testele de screening au demonstrat un beneficiu): supradiagnosticarea (overdiagnosis) – adica pot fi persoane incluse gresit in categoria celor cu risc crescut pentru afectiune (creand stres si agitatie inutila) si subdiagnosticarea – pot fi persoane neincluse in categoria de risc crescut dar care sa prezinte afectiunea respectiva (creand o falsa senzatie de siguranta , dar cu rezultat devastator, uneori).

Din aceste motive pentru a putea aprecia un test de screening trebuie aplicate niste criterii de diferentiere (mai ales in cazul afectiunilor cu o incidenta scazuta in populatuia generala, ca si in cazul sindromului Down care la 12 saptamani in populatia generala – indiferent de varsta , are o incidenta de 1 la 700 de cazuri; si totusi este cea mai frecventa afectiune cromozomiala la specia umana):

• o specificitate mare (adica o rata de detectie crescuta) concomitent cu
• o senzitivitate mare (adica o rata cat mai mica de rezultate fals pozitive)